„Numele meu la nastere, era Cecile. La 4 ani, cand am fast rapita de tatal meu, acesta mi-a schimbat numele in Sarah. Am trait fugari, cativa ani. Cand aveam 8 ani, am fost tunsa scurt si mi -a fost impus sa pretind ca sunt baiat si ma numesc Max. Am reusit sa iau legatura cu mama mea, abia cand aveam 17 ani. In toti acesti ani, ea ma cautase. „
Dragi părinți,
Răpirea este o acțiune extremă, indiferent de circumstanțe. În urma unui astfel de act, justificat sau nu, copilul simte că o parte din identitatea sa – 50 % din ADN-ul său, din originea și din familia sa – este respinsă, disprețuită sau demnă de milă. Acest mesaj poate fi devastator pentru copil. Consecințele unui astfel de act, precum ura de sine, sentimentul de culpabilitate și confuzia, pot marca pentru totdeauna un copil și vor influența relația copilului cu el însuși și cu ceilalți. Vă rugăm să acționați în mod înțelept, cu mare prudență și precauție. Copilul dumneavoastră vă va mulțumi în viitor.,”
Sarah Cecilie Finkelstein Waters
https://europa.eu/youreurope/citizens/family/children/abduction/index_ro.htm
Rapirea transfrontaliera a copiilor de catre unul dintre parinti are din pacate o incidenta ingrijoratoare in multe tari, inclusiv in Romania, fiind prezenta atat in cupluri cu ambii parinti de aceeasi nationalitate cat si in situatia unor cupluri in care parintii au nationalitati diferite.
De multe ori, pe fondul ambitiilor sau din alte motive, unul dintre parinti, decide in mod unilateral sa se mute din tara si ia si copilul cu el, fara consimtamantul celuilalt parinte. In lipsa acestui consimtatmant, parintle care decide in mod unilateral sa ia copilul, va incalca drepturile de incredintare/sau de legaturi cu minorul ale celuilalt parinte , ceea ce va genera o situatie de „deplasare sau retinere ilicita” a copilului de la locul sau obisnuit de resedinta (resedinta obisnuita). Acest act este considerat „rapire de copii de catre unul dintre parinti” si poate constitui o incalcare a legii de catre parintele in cauza.
Procedurile de returnare a copiilor sunt de multe ori anevoioase, se deruleaza intre minim doua ministere de resort tarile implicate si presupun proceduri judiciare si avocati specializati, in ambele tari intre care se desfasoara. Ceea ce face lucrurile si mai complicate, sunt sentimentele si emotiile celor implicati, presiunea care exista in timpul acestor proceduri, cand se stie ca viata, sanatatea, stabilitatea psihica a minorilor este in joc, si cand uneori si fiecare ora conteaza.
Scriu acest articol cu bucurie, si speranta, fiindca tocmai am incheiat cu succes un astfel de caz, in urma caruia o fetita de 9 ani a fost adusa acasa la sfarsitul acestei veri, dupa 11 luni de luni de absenta si doar 2 luni de cand am demarat procedura de returnare. Acest caz a fost particular, deoarece parintele care a retinut ilicit fetita, inainte de a se deplasa cu ea, a cautat si a ales tara unde sa mearga, a studiat legislatia privind procedurile de returnare a mai multor tari, si cele referitoare la ceea ce este considerat „parinte custodian”, si a ales in consecinta, o tara cu o legislatie mai relaxata, la adapostul careia sa se puna, in cazul in care i se cere socoteala din punct de vedere legal pentru faptele sale.
Astfel, acesta a stiut ca in tara respectiva, daca va refuza vizitele parintelui ramas in Romania, fara copil, nu va putea fi fortat sa o faca, a stiut ca daca parintele ce nu isi vede copilul solicita ajutorul organelor de politie din tara respectiva va fi considerat „scandalagiu” si creator de atmosfera neprielnica copilului, si va „pierde puncte” in fata instantei de tutela la judecarea custodiei, a stiut ca legislatia tarii respective permitere inscrierea la scoala a copilului fara acordul ambilor parinti, si mai mult, inscrierea la scoala este considerata o dovada a stabilirii resedintei in acea tara, si multe alte elemente care dovedesc intentia directa si scopul urmarit in acest comportament.
Cu toate acestea, clienta noastra de doar 9 ani, a reusit sa tina piept acestui comportament si in ciuda incercarii masive de influentare a a acestui copil de catre parintele care o tinuse departe de tot ceea ce iubea, de incercarea de intoarcerii sale impotriva restului familiei si a tarii natale, ea a reusit sa se deschida in fata judecatorului si a psihologului, intr- o tara straina si in fata unor oameni a caror limba nu o cunoaste; cu ajutorul unui interpret, a facut fata cu succes unei audieri prelungite, in care i-au fost puse intrebari directe, uneori incomode, despre parinti, pe care, un copil, ii iubeste in mod natural neconditionat. A fost greu, foarte greu de vazut si trait o astfel de situatie, (chiar si pentru avocati!) innaceptabil- pe scara mea de valori, si de nepermis pentru un parinte, sa isi puna copilul sa traiasca astfel de momente pentru satisfactia ambitiilor personale.
Sunt foarte mandra de echipa cu care am lucrat in acest caz, de colegii mei avocati, asistenti si personal paralegal, de traducatori si interpreti care au lucrat cu exactitate chirurgicala, rapid si profesinist, dar si cu sufletul alaturi de client.
Multumim pentru colaborarea si mobilizarea exemplara, Ministerului Justitiei, Politiei de Frontiera si Ambasadei Romaniei .
Nu pot incheia acest articol , fara a mentiona si cazurile celorlalti clienti ai nostri micuti, din alte dosare de rapire tranfontaliera, care au ajuns inapoi acasa, uneori pe trasee mai intortocheate si uneori pe cai mai ocolitoare. Toti sunt insa niste curajosi, sunt niste luptatori, rezistand in situatii limita care uneori au durat ani intregi . Acesti copii pot fi oricand un exemplu pentru cei ce ce se gandesc sa renunte la lupta, dupa un prim obstacol.
Andreea Pelinari
Partener
Pelinari si Pelinari SCA
